AŞA-I VIAŢA DE ARTIST ● Nicu Gigantu se culcă în zori

La 7 ani stăpânea acordeonul. La 12 cânta cu foc la nunţi. Când obosea, găsea alinare în poala mamei. Nicu Gigantu a colindat peste 70 de ţări,dar n-a rămas nicăieri, atât de tare îl trăgea aţa acasă.

AŞA-I VIAŢA DE ARTIST ● Nicu Gigantu se culcă în zori

La 7 ani stăpânea acordeonul. La 12 cânta cu foc la nunţi. Când obosea, găsea alinare în poala mamei. Nicu Gigantu a colindat peste 70 de ţări,dar n-a rămas nicăieri, atât de tare îl trăgea aţa acasă.

Jurnalul Naţional: Cum v-aţi ales cu porecla asta?Nicu Gigantu: În buletin mă cheamă Constantin Vasile. Porecla mi-a dat-o Ion Drăgoi, un mare violonist. Eram cel mai înalt din orchestră. Am 1,90 m, pe când ceilalţi abia atingeau 1,60-1,70.

De la cine aţi deprins tainele muzicii? Fratele cel mare mi-a pus acordeonul în mână. De la mine a învăţat altul, mai mic. Aşa a fost în familia mea, învăţătura muzicală s-a transmis în lanţ. Ne-au dat mama şi tata talent cât pentru o ţară întreagă!

Purtaţi 47 la pantof. Cât de greu a fost să vă găsiţi încălţări pe măsură? În armată aveam o metodă inedită. Noaptea, după ce se dădea stingerea, mă duceam deasupra, la un alt batalion, şi mă plimbam până dădeam de o pereche potrivită. Lăsam bocancii mei şi îi înhăţam pe ceilalţi. Dimineaţa, la apel, păgubitul raporta: "Mi s-au furat bocancii!".

Aţi scăpat basma curată? Până într-o bună zi, când mi s-a înfundat. M-au prins "în acţiune" şi mi s-a făcut raport. Şansa mea a fost că făceam muzică. Mi-au făcut bocanci de comandă.

V-a tentat să rămâneţi peste hotare? Da, dar n-am putut! Am stat aproape un an în America. Nea Sandu, oltean get-beget, patron de restaurant în New York, era înnebunit: "Îţi ofer casă, masă, tot ce vrei, doar să rămâi aici". Eu, deja deprima