„A murit spiritul Vamei!“, „Dacă o ţine tot asa, ne mutăm la Corbu!“, ameninţau vamaioţii tradiţionalişti, în momentul în care au văzut lunga pistă de biciclete şi „aleea de promenadă“ din centrul satului. Sursa: Cătălin Ionescu

Astăzi, pare că s-au împăcat cu ideea, iar pista de biciclete (două drumuri strâmte, paralele, separate de câţiva pomi piperniciţi) pare să îşi fi intrat în peisaj. Ce vor avea de zis tradiţionaliştii când vor auzi că primăria vrea să asfalteze străzile şi trotuarele din Vamă şi 2 Mai? Se pregăteşte un nou razboi!

Vamaiotul indignat, dar toropit de razele soarelui, s-a reîntors la ceea ce ştie să facă mai bine: s-a tolănit pe plajă, în faţă terasei

"La Mitocanu" şi acum, probabil, doarme.

De, această specie turistică aparte poate aţipi oriunde: dacă are un ban, vamaiotul se bucură de o cameră la motel sau vilă. Dacă nu, nu se supără: stă la cort, pe plajă, în sacul de dormit, pe banca de lemn de la marginea drumului.

Shaorme comuniste şi “spice shop“-uri legale

Vama Veche, drum de ţară, ce duce către plajă. E mai abrupt decât anul trecut, pentru că a fost „călcat“ de utilajele care au muncit la construirea aleii de promenadă. Au dispărut multe dintre terasele atât de aproape inimii de vamaiot.

CUM AJUNGI

UNDE TE CAZEZI

Au apărut altele, cum e „La Garsonieră“, aflată chiar lângă plajă. Numai în Vamă poţi degusta, e drept la preţuri destul de piperate, un „frappe la bormaşină“, o „shaorma comunistă“ (pozele lui nea Nicu Ceauşescu şi Stalin te vor privi părinteşte în timp ce comanzi), dar şi celebrele clătite de Vamă.

În Vamă se vinde orice, de la încălţări second hand, dintr-un portbagaj de Dacie comunistă, la sticle de vin ce „sar“ de 30 de lei, dar care, aranjate într-o „vinotecă“ la marginea drumului, iau ochii vamaioţilo