Faptele: în data de 16 octombrie 2012, Jose Manuel Brosso, Preşedintele Comisiei Europene, cere demisia imediată a lui John Dalli, la acea vreme Comisar european pentru problemele de sănătate şi protecţia consumatorului.

La baza deciziei, un document ultra-confidenţial (doar pentru uzul lui Barosso şi al domanei Cathrine Day, Secretarul General al Comisei Europene) elaborat de OLAF şi care, într-un final, a devenit public printr-o «scurgere de presă« către colegii din Malta.Îl puteţi citi aici.

Acuzaţia adusă lui Dalli este că ar fi fost parte a unei foarte grave afaceri de corupţie constând în solicitarea unei sume enorme din partea lobby-ului suedez al tutunului pentru a autoriza vinderea în întreaga Europă a unui anumit tip de tutun de mestecat, legal în Suedia, dar nicăieri altundeva în UE. Dalli ar fi cerut unui prieten de-ai săi, Silvio Zammit, să-i întâlnească pe reprezentaţii de la Swedish Match pentru a le solicita suma de 60 milioane de Euro, aceasta în condiţiile în care se ştia că Dalli pregătea o directivă europeană foarte dură împotriva tutunului...

Fredrik Peyron, de la Swedish Match, mărturiseşte anchetatorilor că Zammit a cerut într-adevăr această sumă de bani şi că, imediat, el l-a informat despre această situaţie pe Primul Ministru al Suediei (în februarie 2012), oferind şi cele două nume care se prezentau a vorbi şi acţiona în numele lui Dalli: Zamit şi avocata Gayle Kimberley. Peyron, cadru de conducere la Swedish Match, declară şi că, împreună cu superiorii săi ierarhici, a “planificat modul în care să semnaleze afacerea autorităţilor competente din UE”. Cum anume se putea face asta cel mai bine? Pentru a avea un răspuns ccalificat, s-a adresat lui Michel Petite de la Clifford Chance (un mare cabinet internaţional de avocatură) - normal, deoarece Petite fusese Director General al Serviciului juridic al Comisiei Europene (2001