Sub presiunea uriasa a parlamentarilor PD-L, disperati de prabusirea electorala, si cu sabia lui Damocles deasupra capului, Emil Boc a anuntat prima masura, teoretica, de relansare economica si primele masuri, teoretice, de austeritate la nivelul autoritatilor.

Autoritatile locale vor fi imprumutate cu 360 de milioane de euro ca sa plateasca datoriile catre firmele care, la randul lor, au datorii la stat. Firmele care nu au datorii stat nu vor beneficia?, e prima intrebare care se ridica singura. Apoi, sa nu uitam ca cele mai multe dintre aceste firme, in relatii cu autoritatile locale, apartin clientelei politice. De ce oare aceste contracte n-ar fi verificate inainte de platile pe care le intentioneaza acum guvernul, pentru ca, se stie, marele jaf bugetar se produce la nivel local, sub paravanul autonomiei. Si ar mai fi interesant de unde au aparut, brusc, aceste 360 de milioane de euro.

Dar dincolo de toate acestea, masura deblocheaza partial mediul privat, macar pentru ca firmele, clientelare sau nu, vor plalti, la randul lor, nu numai datoriile catre stat, ci si catre furnizori si angajati. Ar fi bine ca ea sa fi extinsa si la rambursarile restante de TVA, unde criteriul clientelar nu exista. Dar in acest moment nu exista nicio garantie ca masura nu va ramane doar pe hartie, pentru ca Emil Boc vorbeste fara folos despre arierate de un an si jumatate. Este apoi cu mult prea putin pentru relansarea economiei. Daca asta e tot ce are in cap guvernul, ma indoiesc ca vom vedea prea curand zorii cresterii economice.

E bine ca vor fi reduse cu 20% cheltuielile cu bunuri si achizitii si vor fi taiate cotele de combustibil/masina alocate institutiilor statului. De fapt, cu asa ceva ar fi trebuit sa inceapa orice plan de austertiate. Desi nu prea inteleg de ce a fost ales tocmai acest procent de 20%. Pe ce criterii, care e fundamentarea,