Dupa bulversantele miscari de pe sce­na politica, Parlamentul României, dominat de atletii ipocriti ai binelui public, ai constitutionalitatii si ai europenismului de fatada, a ales sa-si abandoneze menirea de legiuitor in folosul tarii si sa se dedice unicului scop al compromiterii si demolarii presedintelui Basescu, vazut ca inamic pu­blic si factor de disolutie. Regrupati in­­tr-o cu totul alta majoritate decat cea de la inceputul anului 2005, senatorii si de­pu­tatii au schimbat obedienta manifestata pana la 1 ianuarie 2007, cand clamau sus si tare apartenenta Romaniei la ma­rea familie europeana, cu un egocentrism cu iz nationalist, la scurt timp dupa data aderarii, fie ca era vorba de telemeaua carpatica, de sacrificiul mielului pas­cal sau de adoptarea unei legislatii lip­site de echivoc, in ce priveste coruptia, jus­titia si buna functionare a institutiilor sta­tului. Brusc, Europa ar face bine sa nu-si mai vare nasul unde nu-i fierbe oala, sa nu ne mai dea lectii de civilizatie si sa ne respecte, fiindca, acum,"am devenit membri cu puteri depline. Acum, Eu­ropa suntem chiar noi", dupa cum s-a exprimat seful guvernului. Amanarea ale­gerilor pentru Parlamentul European, revocarea unor ministri PD, deveniti peste noapte indezirabili, si reclamarea unor abuzuri in practica serviciilor secrete, care ar fi ascultat anumite convorbiri tele­fo­nice fara mandat judecatoresc, au fost semnele unei viguroase resurectii identitare, folosite in avantaj propriu. De­mon­stra­tia suprema a demnitatii deturnate s-a produs la Consiliul National al PRM, desfasurat la Palatul Parlamentului, de la a carui tribuna senatorul Corneliu Vadim Tu­dor s-a razboit cu comisarul european pe probleme de justitie si securitate, Franco Frattini, pe care l-a asemuit, in sti­lul sau infamant si iresponsabil, cu ideologul sovietic al anilor 1945, Kaftaradze. Cuvantarea a fost transmisa in intreg