* Să caşti gura la teveu... E ne-cool-ul cel mai vechi - istoric, aproape -, dar e oricînd cît se poate de cool să arăţi cît de ne-cool este această nevroză. Mai ales că, aţi observat? (dacă da, vezi mai sus), în ultimul timp toate TV-urile s-au umplut de folclor, of, of, măi, măi. Chestia cu "Folclorul contraatacă" a trecut pîrleazul (pîrîul, iazul...) de pe un canal pe altul şi-acum atacă din toate poziţiile şi de pe toate posturile. Nu există emisiune de divertisment care să nu se încheie cu-o horă generală în care minijupate siliconate şi la buricu' gol să nu-i tragă o chiuitură ca-n popor. Adică, eu ştiam că sîntem un popor vegetal, dar se vede treaba că sîntem vegetal as in "rural"! N-am nimic cu folclorul, e OK la locul lui, adică la ţară sau în emisiuni de specialitate; dar cînd ni se bagă pe gît mai rău ca pauzele publicitare, cred că avem o problemă. E deja nevroză folclorică - amestec de "se şterg diferenţele dintre sat şi oraş" (în sensul că oraşele se sătesc) şi "drag mi-e, Doamne, cîntul românesc/după el mă prăpădesc" (în ideea că trebuie prăpădiţi şi alţii). Am înţeles ideea, dar mai veniţi şi cu altele, măi flăcăi, măi.
* Să fii number one... Nevroza cea mai babană: sentiment de insecuritate combinat cu agresivitate de macho-descendent-pe-panta-rhei-vîrstei-whatever. Dacă nu-ţi dai seama la timp de chestia asta, ajungi sigur ridicol. Iar dacă "ajungi sigur ridicol" este destinaţia fatală a oricărei Fiinţe Umane, atunci e preferabil să găseşti alte forme de-a o atinge: dînd de mîncare la porumbei, de pildă. (În plină gripă aviară.) Atunci cînd devii conştient de această nevroză, lucrul cel mai greu este să renunţi la confortul călduţ pe care ţi-l dă impresia că eşti ceea ce nu eşti - sau nu mai eşti! Compensat de satisfacţia de-a fi luat - în fine - drept ceea ce eşti; nu-i puţin lucru.
* Să reacţionezi una-două, ori de cîte ori ţi se pa
