Prezentăm, în cele ce urmează, finalul Actului I din piesa Bufniţa surdă care, alături de piesele Iliadada şi Insula porcilor, face parte din trilogia Valurile, vânturile, în XV tablouri.
Actul I – final –
Agamemnon: (cuprins de aburii din baie, deschide uşa camerei din stânga) Iubita mea...
Clitemnestra: Cel mai bine ar fi fost dacă n-ai mai fi revenit acasă!
Agamemnon: Să nu spui că mi-ai găsit un înlocuitor mai june! (lătrat de câini) Iertare! Voiam să spun că iubirea este ca o stranie bufniţă! Care ne îngăduie să suferim când nu se mai arată!
Clitemnestra: Rege, nu te-am văzut niciodată plângând!
Agamemnon: Poate pentru că n-am fost destul de tare ca să nu plec spre Troia! Tu mereu ai plâns!
Clitemnestra: Poate pentru că n-am fost atât de tare ca să mă opun iubirii!
Agamemnon: Acum văd că nu mai plângi! De bucurie c-am ajuns acasă...
Clitemnestra: Şi ca să nu-mi trăiesc ultima zi! M-a deşelat... fericirea cu care ani de zile te-am tot aşteptat! Dar eram sigură că într-o zi vei reveni acasă! Războiul nu putea ţine mai mult decât viaţa noastră.
Agamemnon: Şi eu eram sigur... Şi n-aş fi vrut să-ţi fac viaţa aşa cum tun-ai fi dorit!
Clitemnestra: Adică?
Agamemnon: Adică n-aş fi vrut ca reîntâlnindu-ne – să te fac să suferi!
Clitemnestra: De ce să sufăr?
Agamemnon: Să regreţi timpul pe care l-ai petrecut singură! Căci, desigur, tu, în lipsa mea, în fiecare zi ai învăţat să mori! Tristeţea!
Clitemnestra: Să trecem mai departe! Acum, când am ajuns să mâncăm struguri şi nuci, ca altădată, înainte de a intra în baie, ca să mai scapi de oboseala drumului!
Agamemnon: Putem să ne îmbăiem... dezlănţuiţi, ca în tinereţe?
Clitemnestra: Desigur! Ei, ce admir eu şi acum la tine... este geniul tău!
Agamemnon: Laudă-mă!
Clitemnestra: @sta este adevărul! @N_P
