In naivitatea mea politica mi-am imaginat ca daca povestea omului de la tomberon ajunge în ziar, se va gasi cineva (un politician) sa se intereseze de el! Daca nu altcineva, macar primarul care i-a promis inca de la Inviere ca se gandeste la o solutie! Sau domnul parinte Citiriga, care dadea si el din cap plin de compatimire crestinesca! Ori unul dintre candidatii la carma orasului, care se lauda care mai de care cum sa acopere sau nu Poklosul, (din lipsa de inspiratie ?). Toti promit, nimeni nu face nimic! Iar omul, ca orice om dereglat de situatia in care se afla si in care a ajuns din vina lui, probabil, se comporta ca un naufragiat. Imbracat cu hainele gasite ori primite de la milostivi, nespalat de saptamani, nebarbierit si degajand acel parfum specific tomberoanelor, omul e condamnat sa nu poată iesi din cercul vicios in care a intrat. Cand are bani-putinii primiti ca pensie de boala, se gaseste cineva care sa-l accepte la masa lui de bar, desigur, ca sa-i asculte povestea. Dupa doua-trei pahare rase pe burta goala omul nu poate decat sa incaseze un pumn de la un binevoitor care apoi il usureaza de portofel si acte! Apoi vine pensia si nu o poate încasa fara acte, or buletin nu-si poate face (presupunand ca ar avea banii necesari) pentru ca inca nimeni nu a primit intabularea pe… tomberon! Si cercul vicios se inchide. Zilele trecute a lucrat “la beton” la o zidarie din zona, si dupa ce facuse rost de bani iar s-a gasit cineva care i-a aranjat fata si l-a lasat fara bani. Tomberoanele au ramas o zi si o noapte vraiste in fata “casei” si ieri vecinii povesteau ca iar a fost batut si nu se stie pe unde a ajuns!

Asistenta sociala, politicienii care ar vrea sa demonstreze ca le pasa de oameni, ar trebui sa ia masuri! Omul ar trebui internat intr-un spital pentru un consult temeinc. Un avocat incepator l-ar putea consilia cu privire la partea lui de drept