Confucianismul i-a modelat pe coreeni în multe feluri, dar cea mai admirabilă calitate a lor e respecul pentru bătrâni şi pentru profesori. Chiar dacă am petrecut aici şapte ani, Seulul nu e unul dintre oraşele mele preferate. Are prea mult beton, prea mulţi oameni şi prea puţină cultură tradiţională. Şi totuşi, îl consider a doua casă şi îmi e dor de el de câte ori sunt departe pentru mai mult timp. Aceasta datorită oamenilor.

Unele dintre lucrurile pe care le apreciez la coreeni, cum ar fi ospitalitatea, le-am descoperit încă de la prima mea vizită la Seul, în 1987. Altele, precum „jeong“ şi „euiri“, mi-au luat mai mult timp pentru a învăţa să le apreciez cu adevărat. 

Jeong e una dintre calităţile cele mai complexe care definesc poporul coreean. Dintre multele definiţii din dicţionar, „sentiment“, „compasiune“ şi „afecţiune““ sunt cele mai apropiate, dar niciunul dintre aceste cuvinte nu exprimă sensul real al „jeong“.  Jeong există între membrii aceleiaşi familii sau între prietenii apropiaţi, fiind ca o forţă invizibilă care îi uneşte. E dificil pentru străini să perceapă această emoţie deoarece, adesea, ea nu e exprimată în cuvinte. Occidentalii spun des „te iubesc“, dar la coreeni nu există acest obicei. 

O altă calitate pe care o admir la coreeni e şi mai greu de explicat. Euiri poate fi tradusă ad literam prin „simţul moralităţii“, dar poate fi mai bine înţeleasă ca o combinaţie de loialitate şi integritate, două calităţi care adesea lipsesc în lumea capitalistă a Americii.

Când combini jeong şi euiri şi le aplici celor trei elemente care îi unesc pe coreeni - sângele, locul natal şi prietenia din şcoală - obţii relaţii personale intense şi puternice. Ca necoreean, e impresionant să observi aceste relaţii.

Confucianismul i-a modelat pe coreeni în multe feluri, dar cea mai admirabilă calita