Cinematografele iesene boala lunga moarte sigura Zilnic trec pe langa Cinematograful Victoria, in drum spre redactie. Zilnic observ acelasi lucru, indiferent de ora la care trec. O lipsa totala de spectatori. Nimeni. Pustiu.

Imi aduc aminte de vremurile in care stateam ore in sir la coada pentru un bilet la un film. Zilele in care stateam pe scarile cinematografului pentru ca biletele cu locuri se epuizau in primele minute dupa ce se deschidea casa. De zilele in care cumparam bilet cu doua zile inainte, de bisnitarii care faceau un ban vanzand la suprapret bilete cu locuri cu cateva minute inainte de inceperea filmului, de salile arhipline, de nerabdarea cu care asteptam sa inceapa filmul, de certurile cu acei care ocupau locurile pe care trebuia sa stau eu. Si cu asta am ramas. Cu adusul aminte.

Acum e pustiu. Cinematografele functioneaza in continuare. Dar, nu mai sunt bilete cu locuri, nu mai sunt salile arhipline, nu mai sunt cozi interminabile. Sunt doar cativa oameni care asteapta trenul si intra la un film sa nu se plictiseasca. Sunt oameni care nu au calculator si internet acasa si nici nu isi permit sa`si duca prietena sau familia la Multiplex. Sunt putini oameni care mai merg la cinematograf.

Sunt momente in care am impresia ca e mai scumpa factura la curentul consumat pentru o ora jumatate de film decat incasarile.

Si atunci ma intreb oare cum mai functioneaza?

De ce nu au facut ce au facut toate celelalte unitati de acest gen?

Sa`l modernizeze, sa`l inchirieze sau sa`l transforme in discoteca sau supermarket.

De ce e convenabil sa mearga in pierdere?

In fine.

Poate nu merg in pierdere, ci am doar eu impresia asta...

Sa speram c`o fi asa si nu`s sustinute din banii publici.

Cu care s`ar putea face altceva.

Cin