VESELIA GENERALĂ
Cele mai mari îngrijorări le stârneau însă materialele despre gaura de ozon din atmosferă. Din câte înţelegeau ei, era vorba chiar de o gaură.
Seară de seară, cei din sat urmăreau la televizor emisiuni dedicate încălzirii globale. Inşi cu barbă rară şi priviri crucişe, cu flanele tocite în coate, se perindau pe micul ecran profeţind sfârşitul vieţii pe Pământ. Calota arctică se va topi şi, în locul gheţarilor veşnici, se va ivi stânca tare, primitivă. Oceanele vor creşte dezastruos. Olanda, ţară despre care se ştie că e sub nivelul mării, va fi înghiţită de ape şi suprafaţa vălurită de vânt va fi străbătută de bărcile oamenilor primitivi în căutare de hrană. Clima se va schimba din temelii. În zona temperată, corespunzătoare ţării noastre, nu vor mai fi anotimpurile de trecere – toamna şi primăvara –, iar Sahara se va transforma într-o junglă uriaşă sub puhoaiele ce nu vor conteni ani întregi.
Toate acestea aveau să se întâmple peste 100 de ani, declarau specialiştii profeţi. Cu toate acestea, mulţi din sat ziceau că se simt de pe acum efectele schimbărilor climatice. Şi când susţineau asta, nu se refereau la furtunile ce li se păreau neobişnuite, nemaiîntâlnite până acum în istoria scrisă a zonei. Nici la zilele în care de căldură puteai coace un ou doar punându-l pe pragul casei. Se refereau la faptul că nu mai puteau umbla desculţi prin ogradă sau pe uliţele satului, ca altădată. Încins ca tabla unui godin, pământul frigea la tălpi. Se spunea astfel că nu va mai trece mult timp şi nu vor mai putea umbla nici în cizme de cauciuc, ştiut fiind că materialul cauciucat se topeşte la o anumită temperatură. Le vor rămâne, desigur, tălpile de lemn. Nici acestea însă pentru mult timp. Pământul se va înroşi mai ceva ca o plită sub care duduie focul butucilor de stejar. Şi dacă o să-ţi pui tălpi de l
