Capete de rind Morala, obiceiurile, limba suferisera schimbari esentiale. De fapt, nu mai exista in sat lege sau morala. Vechile traditii decazusera. Se traieste de azi pe miine. Pe apucatele. Fara nici un fel de perspectiva. La un mod nevertebrat. Legea fondului funciar a fost parca special inventata ca pamintul sa ramina in paragina. Saptamina aceasta, pe o vreme ploioasa, am vizitat satul meu natal. Ploaia tiriia continuu, nu-mi luasem de acasa umbrela, si de la gara pina la Primarie, unde aveam de rezolvat niste treburi legate de pamint, am ajuns ud pina la piele. Ploaia trecuse prin balonzaid, prin sacou, prin camasa si prin maiou. Cind am intrat in barul aflat vizavi de Politie, de pe spatele meu si din minecile sacoului se ridicau aburi. Patru kilometri facusem pe jos, privind cimpul acoperit in parte de buruieni. Doar din loc in loc gaseai parcele pe care fusese semanat griu sau porumb. Un cird de oi traversa drumul, trecind de pe partea stinga pe cea dreapta: talangile sunau stins prin ploaia mocaneasca. Un ciine jigarit sari santul, scuturindu-si apoi blana uda. Satul decazuse. In aisprezece ani, populatia lui scazuse de la 1000 de locuitori, la 400. De la primar, am aflat ca, in medie, se nasteau in fiecare an aproximativ 12 copii si mureau in jur de 40 de persoane. La scoala, in toate cele 4 clase (pe vremea mea, prin anii '65, scoala generala functiona de la clasa l la clasa a VIII-a si numarul elevilor din fiecare clasa trecea de douazeci), sint doar 14 elevi. Dintre vechii dascali nu mai traia nici unul. Alcoolismul facuse ravagii nu numai printre barbati, ci si printre femei. O invatatoare murise intr-un stupid accident rutier. Alta insa se stinsese in jurul virstei de 45 de ani de alcoolism. Taranii plecau din sat. Ramineau doar cei care nu aveau nici un capatii. Casatoriile facute altadata cu fala au devenit tot mai rare. Barbatii ramin neinsurati p