1

sticla ferestrei a plesnit ultima ca o ţeastă rasă lovită pe la spate. flăcările s-au ridicat deasupra zorilor spălăciţi salutîndu-mi plecarea într-o călătorie printre lucruri opuse şi fără urmări (ţigara aprinsă şi-a făcut datoria). cu-n fir de fum în colţul buzelor m-am trezit din rufele somnului în prima dimineaţă după moarte amintindu-mi că la ultima întîlnire mi-ai spus ,să nu trăieşti uşor să nu scrii uşor să nu mori uşor. dumnezeu este indescifrabil".

2

înainte de naştere pe noi ne-au scăldat apele morţii. flăcările morţii ne-au ademenit în groapa roşie pregătită pentru arderea de tot înainte de naştere. din gîrliciul spaimei ne-am potolit setea şi de trei ori pe zi în faţa barbarilor am înghiţit dumicatul de spaimă. îmbrăcaţi în hainele pestriţe ale risipitorilor n-am înfulecat din viţelul cel gras tăiat pentru întoarcere - am fost jertfiţi cu lovituri de satîr bont în spatele casei. ,apă şi scrum cît vezi cu ochii" au povestit despre noi îngerii păzitori înainte de naştere.

3

abia se luminează prin lăstărişul beţiilor de noapte. doi morţi în viaţă clinică ascunşi în odaia cu ierburi aromatice atîrnate de grinda tavanului. între tîmpla mea dreaptă şi tîmpla ta stîngă un cuţit negru. singurul drum din oraşul acesta pe care trece un călău obosit ,vărul ghilotinei" spui tu ,un contabil care-şi ascunde chitanţierul sub redingotă" spun eu. dispare în singura casă neagră de la capătul drumului şi abia se luminează prin lăstărişul beţiilor de noapte. ,cînd amesteci poezia cu moartea scoţi la vînzare bunurile mîntuirii şi nebunia-i monedă de schimb" spui şi deschizi poarta singurei case negre din oraşul acesta. ,să dăm foc ghildei noastre să-i sfidăm letargia". două grămăjoare de oase în odaia cu ierburi aromatice. deasupra lor moartea se face ghem ca un cîine de pază.