Horia Roman-Patapievici: "Oriunde întorc capul (cu excepţia televiziunilor, care se hrănesc din politică precum hienele din cadavre), oamenii sunt dezgustaţi de politică şi profesează numai dispreţ faţă de politicieni."

Parcă nici pe vremea dezgustului de regimul Iliescu unanimitatea că totul pute în politică nu era mai solid împământenită (sau nu întrunea majorităţi atât de consistente). Şi totuşi - regimul Iliescu guverna cu mineriade, nu ştia să producă decât stagnare economică şi ne ţinea în carantina Europei; în timp ce sistemul politic actual funcţionează cu dezbatere publică, produce creştere economică şi ne integrează în lume. De ce atunci pare totul mult mai dezgustător acum, decât ne păruse a fi înainte? De ce tinerii nu vor să voteze, adulţii nu mai vor să voteze, iar bătrânii par a fi singurii care, preţuind votul sau interiorizând disciplina (nu e limpede care din două), se pregătesc să se supună noului ceremonial electoral? Votul nu poate fi apărat susţinând că în trecut nu exista sau era falsificat, sau era interzis. Trebuie o raţiune pozitivă. Iar aceasta nu pare a putea fi găsită.

Să vedem de ce. Se crede îndeobşte, aşa ne învaţă aproape toţi susţinătorii democraţiei, că democraţia este puterea poporului. Oamenii se aşteaptă ca votul lor să fie putere efectivă şi, când descoperă că nu este, se simt înşelaţi. Oamenii politici, pe care ei îi votează, au putere. Însă ei, cei care votează, nu au. În mod frustrant, votanţii descoperă că ei nu au decât puterea de a-i vota pe cei care vor avea puterea, dacă vor fi aleşi. Votanţii se simt înşelaţi de jocul democratic deoarece, deşi ei conferă puterea, ei nu o posedă niciodată; sau o au numai pentru a o ceda; iar cel care o primeşte are întotdeauna mai multă decât cel care o dă.

Vina pentru aceste frustrări nu este însă a democraţiei, ci a felului în care e înţeleasă şi ap