La doar 21 de ani, numele lui Darie Nemes Bota a stat in aceasta toamna pe afisul Festivalului International George Enescu alaturi de numele unor celebritati ca Joshua Bell sau Jordi Savall. Spre deosebire de acestia insa, calitatea lui Darie Nemes Bota nu a fost nici aceea de solist si nici de dirijor, ci de compozitor. Cum reuseste un tanar de doar 21 de ani sa compuna pentru Festivalul Enescu in Bucurestiul de astazi, aflati din dialogul sau cu reporterul HotNews, Vlad Mixich.
Vlad Mixich: Esti artist si muzician...Asta inseamna cumva ca esti prea sensibil pentru un interviu mai incomod?
Darie Nemes Bota: Nicidecum. Cred ca un artist trebuie sa fie o persoana deschisa. In general ca om, trebuie sa privesti lucrurile cu seriozitate dar totodata lejeritate. Crisparea, stresul, intuneca judecata de multe ori. Ca artist, si in special ca muzician, nu este deziderabil sa suferim de ele.
V.M.: Succesul tau se datoreaza compozitiilor de muzica clasica contemporana. Pentru necunoscatori, prin ce difera o simfonie de Beethoven sau de Mozart de una de muzica clasica contemporana?
Darie Nemes Bota: In primul rand prin sonoritate. Cred ca pentru un meloman este cea mai deductibila caracteristica. Muzica lui Beethoven sau Mozart are la baza sistemul tonal-temperat. Temperat deoarece urechea europeana nu percepe unele subtilitati muzicale legate de acustica, cum se intampla in culturile indiene sau in general orientale.
Sonoritatea europeana este mai bine articulata intr-un echilibru fragil: sunete placute, un tipar. Desi exista acest tipar, marii compozitori au reusit sa aduca mereu ceva nou in muzica, totodata conferind greutate si o tot mai mare incarcatura filozofica.
In secolul XX nu mai putem vorbi de stiluri specifice unei perioade ci de stiluri individuale. Aceste stiluri pot exprima reminiscente ale unor perioade an
