Printre iubirile acestei naţii, adesea nefericite, a figurat tot mai mereu, teatrul şi cei care i s-au devotat, slujind în curtea cu miracole. Ne-au lipsit multe, ca popor, dar am fost răsplătiţi cu existenţa printre noi a unor artişti exemplari, demni de a fi zeificaţi în Olimpul gloriilor scenei şi filmului. Unul dintre ei (ce greu e să scrii “a fost”) este meşterul fără seamăn, Ion Lucian. Nenea Miki!
Om pe care să ţi-l lipeşti de inimă, ca balsam împotriva necazurilor de tot felul, artist diamant în coroana de pe fruntea teatrului românesc. Dăruit cu steaua din frunte a marilor vedete, maestrul s-a dedicat unui public incapabil să activeze asurzitor goarnele publicităţii, dar sincer, candid, inimos, un public de îngeri. Copiii şi teatrul pentru copii. Misiune asumată şi îndeplinită, cu preaplin de dragoste, cu artă înaltă, care l-au făcut faimos peste mări şi ţări. N-a fost doar un slujitor, a fost ctitor, un împărat mare în lumea celor mici.
Viaţa maestrului a fost la adăpostul bârfelor, el fiind ocupat tot timpul, să joace în filme de viaţă lungă, pe scena teatrelor, în spectacole de cinci stele, primind, fără să ceară, o stivă de distincţii naţionale şi internaţionale, fiind chiar şi Ofiţer al Legiunii de Onoare, Franţa, distins cu decoraţii importante, titluri cu multe carate în lumea artistică şi academică. În 22 aprilie, ziua sa de naştere, îl aştepta şi Titlul de Doctor Onoris Causa, acordat de UNITER.
Artist cu multe înzestrări, toate de o calitate impecabilă, i-a fost oferită, de multe ori cetăţenia şi funcţii excepţionale, în ţări mari ale acestui pământ. Le-a refuzat şi a rămas să plece din lume, de aici, de unde s-a născut.
Actor total, regizor bijutier, artistul emerit Ion Lucian a jucat roluri de comedie cu atâta aplicare, încât nu va putea fi despărţit niciodată de piesele lui Caragiale, Muşatescu, de capodoperele dramaturg