"Să vezi ce-am păţit de Crăciun! A venit X la mine cu o tipă deprimată în ultimul hal! Zicea că se sinucide, că viaţa-i prea nefericită, vedea totul în negru. Degeaba am încercat cu toţii s-o consolăm, că ne-a cuprins o stare ciudată şi, culmea, după ce musafirii au plecat, soţul meu a început să spună că el o să moară, că s-a săturat şi de mine, şi de copil. Am plâns amarnic, mă gândeam să-l părăsesc, până când am început să mă rog la Dumnezeu. Cred că fata aceea a adus ceva în casa noastră", mi-a spus o cunoştinţă ieri, tocmai când mă întrebam dacă ar fi potrivit să scriu despre "suferinţa de sărbători"! Aceeaşi cunoştinţă a remarcat că sărbătorile, fie ele zile de naştere, nunţi, botezuri sau petreceri de orice fel, sunt pentru ea acompaniate de probleme.
De-a lungul anilor am cunoscut mulţi oameni care "aşteptau", deja, problemele de sărbători, chiar dacă nu ştiau care anume vor fi ele. Unii au probleme doar la Crăciun, alţii doar la Paşti, unii au probleme în preajma zilelor de naştere sau în ziua respectivă, alţii le au pe toate! Am cunoscut de mult o femeie pe care o părăseau bărbaţii exact în ziua de Crăciun. Din pricina asta, ea ura inconştient Crăciunul. Când n-a mai părăsit-o nimeni de Crăciun, fiindcă nu mai avea cine, avea tot soiul de necazuri; i se strica tocmai atunci instalaţia de apă sau de curent electric, avea un accident, cineva se îmbolnăvea... sau ea însăşi bolea profund. Pe lângă stricăciunile mari din acele zile, evenimentele mărunte curgeau pe dos, de parcă toată lumea comunica printr-un fir nevăzut, aşa încât s-o blocheze, s-o deranjeze, s-o agaseze şi s-o supere. Ca şi în cazul menţionat mai sus, dacă totul pare în ordine, îţi pică cineva deprimat pe nepusă masă, te contaminezi emoţional şi... hop, vine suferinţa.
Mă întrebam zilele trecute dacă n-ar fi posibil ca bunul Dumnezeu să le ia suferinţele oamenilor măcar
