Când Sarkozy decide, cu mai puţin de doi ani înainte de următoarele alegeri prezidenţiale, să introducă securitatea în centrul dezbaterilor politice şi să critice imigraţia ilegală şi prezenţa romilor în ţară, el nu face decât să plaseze Franţa în ceea ce ar putea fi numit "clubul ultra": acele ţări ale căror politici de securitate sunt puternic influenţate de extrema dreaptă, scrie Le Monde, citat de presseurop.eu.
"Clubul ultra"
În Italia, securitatea este sinonimă cu lupta împotriva imigraţiei ilegale. Mai mult decât de radicalizare, se poate vorbi de banalizare. Liga Nordului, partid xenofob şi populist, stâlp al coaliţiei conduse de Silvio Berlusconi şi partid al ministrului de Interne, Roberto Maroni, a făcut din această luptă o prioritate guvernamentală. Ministrul consideră că a pus aproape capăt (- 88% între 1 august 2009 şi 31 iulie 2010) debarcărilor de imigranţi ilegali de-a lungul coastelor italiene după acordul cu Libia şi nu-i pasă de criticile împotriva non-respectului dreptului de azil şi situaţiei imigranţilor ilegali respinşi în Libia. Acesta laudă şi cu întărirea legislaţiei solicitate de către partidul său prin introducerea "delictului de clandestinitate", creat în august 2009 sau permisul de şedere cu puncte lansat în februarie.
În Olanda, Geert Wilders a reuşit să creeze o atmosferă care combină problemele de insecuritate, integrarea străinilor şi locul Islamului. Viitorul guvern - probabil o coaliţie minoritară de liberali şi creştin-democraţi, sprijiniţi din afară de partidul dlui Wilders - a înscris lupta împotriva lipsei de securitate în programul său. Wilders intenţionează să trimită înapoi în ţările lor de origine delincvenţii străini şi să taxeze vălul islamic.
În Elveţia, începând din 1999, anul ascensiunii sale electorale, Uniunea Democratică de Centru (UDC) a contribuit la promovarea discursului de securitate.