Întrebarea e: va putea face ceva Dacian Cioloş pentru a debloca situaţia?
Dacian Cioloş a fost un nume pomenit destul de des în campania electorală, dar peste care s-a aşternut tăcerea în ultimele săptămâni. Şi asta, deşi portofoliul pe care i l-a rezervat Jose Manuel Barroso, "prim-ministrul" Uniunii Europene, este unul de maximă importanţă: cel de şef al Agriculturii din spaţiul comunitar, reprezentând 27 de state.
Surpriza alegerii lui Cioloş a fost enormă. Nu pentru că acest portofoliu ar fi o pălărie prea mare pentru fostul ministru al Agriculturii din Guvernul Tăriceanu II, ci pentru că acest post a revenit României. Raţionamentul e simplu: comisarul european peste un domeniu provine, de regulă, dintr-o ţară care chiar gestionează bine acel domeniu în interior.
De exemplu, comisarul de Finanţe nu poate fi livrat de un stat caracterizat prin harababură financiară. Pe aceeaşi logică, nu poţi pretinde portofoliul european pe Justiţie atâta vreme cât în ţara ta corupţia e în floare. Ca să ai grijă de agricultura Europei Unite, trebuie mai întâi să ai grijă de agricultura ţării tale.
Experienţa în domeniu este un factor extrem de important. De exemplu, nemţilor poţi să le dai cu încredere Metalurgia şi Construcţiile de Maşini. Scandinavii sunt o garanţie la Justiţie, iar spaniolii la Turism. Francezii sunt doctori în Agricultură. Nu întâmplător, vocea lor a contat decisiv la alegerea lui Cioloş, care - prin pedegree şi prin studiile sale - este considerat pe jumătate francez.
Întrebarea e: ce model de agricultură va aplica Dacian Cioloş: pe cel european sau pe cel românesc? Nu de alta, dar trecerea sa prin ministerul de profil de la Bucureşti n-a urnit niciun centimetru căruţa rablagită a agriculturii româneşti.
De altfel, tot ce putem oferi noi Europei, în acest domeniu, este reţeta falimentului perfect, a dezorganizării totale. D
