In urma cu ceva timp, "Ziarul de Iasi" a efectuat o ancheta care a concluzionat ca cel mai mare fotbalist iesean din toate timpurile este Daniel Pancu, ierarhia fiind stabilita in urma voturilor date de citeva personalitati importante ale orasului. La acea vreme, Pancu era cotat, alaturi de Mutu, Lobont si Chivu, ca unul dintre stilpii de rezistenta ai nationalei Romaniei. La putin timp dupa urcarea in fruntea topului amintit, belelele au inceput sa curga girla peste "Diamantul din Nicolina". Piturca i-a luat tricoul tricolor, accidentarile s-au logodit cu jucatorul, care a pierdut si "scaunul" de "senator" la echipa de club, fie ca aceasta se numea Besiktas ori modesta Bursaspor. Colac peste pupaza, Pancu a intrat si in vizorul presei, fiind pus la zid datorita vietii extrasportive si a despartirii (care, pina la urma, s-a dovedit a fi temporara) de sotia sa, Mihaela. 2008 a inceput insa in forta pentru fotbalistul crescut la Iasi, care a tinut prima pagina a ziarelor mai multe zile. De aceasta data, datorita unor lucruri pozitive, mai multe echipe luptindu-se pentru a-l repatria. Pancu a ales, pina la urma, Rapidul, marea sa dragoste actuala, si promite ca, la 30 de ani si jumatate, isi va relansa cariera. O cariera pe care "Ziarul de Iasi" o readuce in atentia iesenilor. Cu luminile si umbrele ei. Pancul, portarul Doua episoade sint celebre atunci cind vine vorba de primii pasi in fotbal facuti de Pancu. In primul rind, debutul ca portar, facut sub comanda lui Kurt Gross. Apoi, iesirea in cimp, comandata de Dumitru Romila, antrenorul cu care a lucrat la juniorii Politehnicii, si, mai ales, exercitiul preferat al tehnicianului, care rememora: "Desi era portar, ma trezeam ca iesea cu mingea la picior si dribla pina pe la jumatatea terenului. L-am scos imediat din poarta si i-am dat libertate totala. Cind vroiam sa-l scot in evidenta, ii aruncam mingea si-i spuneam s