In cartierul Modruzeni, hrana si scoala sint un lux. Invatatorii suporta cu stoicism starea de lucruri, si chiar spera la imbunatatiri Scoala primara de la periferia Marasestiului, denumita simbolic Siret, este indiscutabil punct de referinta pentru invatamintul vrincean in ceea ce priveste scolile la limita existentei imposibile. E o situatie dramatica, ce cu greu poate fi descrisa in citeva rinduri. Aparent totul merge pe dos. Parca ai fi la capatul lumii, al civilizatiei. 160 de copii, botezati crestineste cu nume de vedete gen Manix, Drosela, chiar Gheorghe Hagi, isi duc zilele intre anemie si suspect de SIDA, intr-un ambient dezolant. Scoala reprezinta un lux prea mare. Sint copii de tigan din Modruzeni. Scolar, cu miinile-n buzunar La scoala merg de gura parintilor, prea saraci sa renunte la banii din alocatii. Ghiozdane n-au avut niciodata. Nu stiu ce-s temele pentru acasa, ce reprezinta maculatorul, penarul, cariocile, acuarelele, si altele din viata de scolar. La cursuri vin cu punga, care, aproape goala, e tiriita zi de zi de dragul de a avea macar senzatia ca e scolar. Vreun pix aruncat in punga ce se vrea a fi ghiozdan sau o simpla foaie de hirtie, printr-un manual, e tot arsenalul scolar al elevului Scolii Siret. Cei mai multi dintre invatacei fac clasa I de ani de zile. Cristi Banu a batut recordul: de 5 ani repeta abecedarul, doar-doar o reusi sa memoreze citeva litere. Invatatorii s-au obisnuit. Nici unul nu mai reactioneaza la imaginea cu totul ciudata a scolarilor. Si nici la sicanele la care sint supusi. "Daca nu vrea sa scrie, rupe virful de la creion, stiind ca nu am de unde sa-i dau altul", spune zimbind invatatoarea Mariana Palade. "Apa e uda" Un musafir se ingrozeste de ceea ce gaseste in aceasta scoala de oras. Mirosul te darima. Pe hol, chiar la intrare, exista un lighean, apa si sapun, dar au rol mai mult decorativ. In sala de clasa abia se