Liviu Suhar Glose in labirintul artelor vizuale Orice epoca s-ar putea defini prin relatiile pe care le stabileste intre vis si starea de veghe. Secolul al XIX-lea se caracterizeaza prin conceptul EINFUHLING (empatie), echivalent tipului clasic de spiritualitate orientala. Enuntat de Herder si definit de Robert Vischer, potrivit empatiei, formele reale devin, prin simpatie, simboluri ale vietii launtrice si traduc aspiratia panteista de contopire cu Universul. Ratiunea isi pierde astfel adoratorii zelosi si exprimarile culturale sunt mai accentuat romantice. Izgonita sau uitata, ratiunea adoarme lasand loc reprezentarilor deosebite, miraculoase, intr-o praxis a vorbelor lui John Ruskin: Telul suprem al artei este "tot ce-i infinit si miraculos, si ceea ce omul poate percepe fara sa inteleaga, sa iubeasca fara sa defineasca".

Artistul Liviu Suhar

Artistul Liviu Suhar este captivat de spectacolul diurn al societatii deziluzionata de istorie si neincrezatoare in viitor. Labirintul construit in sufletul artistului e o "transpunere a realului in ireal printr-o lume a visului acauzal". Calatoria labirintica a artistului Liviu Suhar e o reprezentare primara a sufletului omenesc prin creatie catre centru, catre adevar. Recunoastem in labirintul simbol al destinului omenesc ca spiritul nostru poate obtine libertatea prin cunoastere. Lumile nebanuite ale trecutei imaginatii si vieti, in care artistii alcatuiesc substanta divina, universul spiritual, Liviu Suhar deschide un "manuscript de zodii"... Liviu Suhar proiecteaza singuratatea omului creator in singuratatea celesta. Constiinta de a fi unul singur in univers, capabil sa inteleaga semnele absolutului, confera artistului un sentiment al puterii. Lumile se innoada in reprezentarile lui Nicolae Paduraru (sculptor iesean) insusi creatorul ar trebui simbolizat prin "nodi strani" sau prin linia