Zoom Virgil Pâslariuc

Virgil Pâslariuc este istoric şi conferenţiar universitar dr. la Catedra de Istorie a Românilor, Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universităţii de Stat din Moldova. Autor a numeroase studii şi articole despre boierimea moldoveană în secolul al XVI-lea, este şi coautor al lucrării Ştefan cel Mare şi Sfânt în contextul epocii şi al posterităţii (Editura Civitas, Chişinău, 2004).

Personalitate complexă şi ieşită din comun, Ştefan cel Mare a ajuns să monopolizeze imaginarul politic din Republica Moldova, deoarece mitul său s-a arătat extrem de proteiform, alimentând atât discursul pro-occidental românesc, cât şi pe cel al „moldoveniştilor“ pro-ruşi.

Sfântul Ştefan cel Mare are o istorie specială în Republica Moldova. Un teritoriu disputat, un adevărat ţinut de frontieră („borderland“), care a catalizat nu doar succesiunea caleidoscopică a regimurilor politice, dar a lăsat şi o amprentă adâncă asupra mentalităţii populaţiei.

După declararea independenţei, în Republica Moldova s-au cristalizat două proiecte identitare aflate în competiţie: unul „românesc“, bazat pe conştiinţa unităţii lingvistice, culturale şi spirituale a popoarelor de pe ambele maluri ale Prutului, şi unul „moldovenesc“, de sorginte stalinistă, care tinde să supraliciteze identitatea regională, transformând-o într-una etno-naţională, distinctă şi antagonistă în raport cu cea românească. Ideea acestora din urmă, parafrazându-l pe d’Azeglio, ar fi: „Am creat Moldova, acum haideţi să-i creăm pe moldoveni“. Ambele proiecte au utilizat la maximum acest simbol, încât se poate vorbi de un „ştefanocentrism“ în discursul politic şi istoric din Republica Moldova. Statuia lui Ştefan – instrument de legitimare simbolică

Invocat până la saturaţie de mişcarea de eliberare naţională de la sfârşitul anilor 1980, domnul moldovean a devenit repede o adevă