Într-o abureală cu aparenţe democratice, poporul român se îndreaptă triumfător spre o nouă Constituţie. Avem campanie la radio şi televizor în care ni se cere „să ne implicăm”, avem „consultare populară”, avem – cică – dezbatere publică. Şi? Rămâne cum am stabilit.

N-am să mă pronunţ asupra chestiunilor juridice, nu mă pricep la drept. Dar ce se întâmplă cu revizuirea Constituţiei în România trece dincolo de problemele de drept constituţional. Acestea ar trebui rezolvate de către jurişti. Din păcate, prezenţa lor în spaţiul public e sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire. Comisia pentru revizuirea Constituţiei e condusă de un om – Crin Antonescu – care a fost, la bază, de meserie istoric, iar de vreo 20 de ani are meseria de parlamentar. Sigur, în comisie sînt şi nişte oameni cu studii juridice, dar ei se comportă ca nişte politicieni, nu pornind de la principiile dreptului constituţional. Juriştii – cu excepţia câtorva reprezentanţi ai unor ONG-uri – tac, nu se pronunţă. N-am observat, în spaţiul public, intervenţii notabile ale diverselor asociaţii profesionale ale juriştilor, n-am constatat reacţii consistente ale specialiştilor în drept constituţional. Şi atunci ce ne rămâne de făcut nouă, cetăţenilor nepricepuţi în ale dreptului? Să avem încredere în Comisia parlamentară – şi apoi, în plenul Parlamentului – că va face o treabă bună, pentru viitorul ţării.

Or, tocmai la capitolul încredere stăm prost, iar unii comentatori avizaţi au observat deja că întregul proces de modificare a Constituţiei dă senzaţia de neseriozitate şi de aranjamente conjuncturale. A reînceput războiul declaraţiilor la televizor, unii politicieni din USL dau impresia în continuare că sînt preocupaţi să facă o Constituţie “anti-Băsescu”, în timp ce, din somnolenţa sa, PDL ridică din când în când o sprînceană, cu aerul că s-ar pricepe mai bine la modificări constituţionale decât “ăş