In plina noapte, o coloana de masini goneste pe soselele patriei: sint mineri din Valea Jiului, surprinsi intr-una din excursiile lor rituale. Deocamdata, nici directia si nici scopurile nu par clare. Abia tirziu, crimpeie de amenintari scapate printre dinti de catre unii dintre participanti, asociate cu o declaratie anterioara, scurta si ferma, a conducatorului lor, certifica sensul cavalcadei nocturne: merg la Bucuresti pentru a da jos guvernul si a-i alunga pe taranisti. Multa graba, fermitate si incredere. Nu mai stau la picnicuri ca altadata, nu mai tin mitinguri pentru a-si face curaj si prieteni. Vor sa-l apere pe liderul lor, Miron Cozma, de rigorile unei sentinte judecatoresti, si, pentru aceasta, si-au programat sa bea ceaiul de dimineata la Bucuresti. Abia citeva ore mai apoi, cind noaptea de februarie abia isi dadea duhul, aventura se incheie dramatic, prin cotetele si santurile unui sat de linga Caracal. Unii dintre romani par usurati, altii mai putin. Pentru acestia din urma, Miron Cozma era poate unica lor speranta. Fapt este ca esecul total al celei de-a sasea mineriade face ca Romania sa fi scapat de un mit obsedant: Miron Cozma. Cel care se lauda ca schimba guvernele ca pe bancnotele de o mie de lei si care defila, abia cu citeva saptamini mai inainte, prin Romania cu armata sa invincibila a pierdut totul intr-o noapte. Nebunia lui pare sa fi salvat Romania. Bunul simt nu este numai pentru "prosti". Prima intrebare care ne-o punem acum este, totusi, unde alerga Miron Cozma cu ortacii sai? Puteau ei schimba cu adevarat lucrurile incit Miron Cozma sa redevina fecioara dupa ce a functionat tirfa in port? Probabil, intentia lui Miron Cozma a fost sa dea o lovitura de stat, fapt ce arata conceptia sa cu totul primitiva asupra puterii. El spera, probabil, sa provoace alegeri anticipate si sa obtina o gratiere spectaculoasa, in urma unui tirg politic. Grab