Încă din copilărie, Andreea Olar a fost fascinată de aretele marţiale şi de filmele cu Jackie Chan şi Bruce Lee.

„Cred că aveam doar opt ani când, zilnic, pierdeam ore în şir în faţa televizorului pentru a vedea toate filmele. Ţin minte că preferatul meu era Karate Kid. I-am înnebunit pe părinţi cu ideea de a mă înscrie într-un club de arte marţiale", mărturiseşte sportiva.

Primul antrenament, un eşec

Deşi părinţii nu au fost încântaţi de idea ca fiica lor să practice artele marţiale, Andreea nu s-a lăsat bătută şi s-a înscris la Tae Kwon Do. „Cred că pe atunci aveam în minte tot ceea ce îmi spuneau părinţii, că este un sport dur şi atipic fetelor, aşa că m-am dus cu o uşoară teamă la primul antrenament. Odată ce am ajuns să fiu alături de ceilalţi sportivi şi să încercăm primele tehnici de luptă, m-am speriat pentru că era full contact şi mă gândeam că bătaia e pe bune. Cine nu s-ar fi speriat?", explică Andreea. Pentru a nu abandona sportul, tânăra a decis să se reprofileze şi să încerce altceva. A ales handbalul. „Chiar dacă mulţi ar crede că între sporturile acestea este o diferenţă de la cer la pământ, nu e chiar aşa. Ambele presupun forţă, viteză şi contact om la om. Handbalul l-am practicat doar patru ani şi nu mi-am dorit să obţin performanţă, pentru că simţeam că nu acela este sportul care să îmi aducă cele mai multe satisfacţii", spune sportiva.

Antrenează de şase luni

La 16 ani, şi-a făcut curaj şi a revenit la prima dragoste: artele marţiale. „Atunci am decis că Tae Kwon Do este ceea ce îmi doresc şi că vreau să devin mai mult decât o sportivă, să antrenez la rândul meu", povesteşte Andreea. Visul i s-a împlinit în urmă cu şase luni, când antrenorul ei i-a propus să îl ajute. „Antrenorul meu, Liviu Rugăşan, m-a remarcat pentru tehnica de care am dobândit-o pe parcursul celor cinci ani de antrenamente şi