Sustin – si acum, cand vocile critice s-au inmultit – ca trecerea la cota unica, de 16 la suta, pentru impozitul pe salariu si pentru cel pe profit, a fost si ramane o decizie buna. Atunci cand a fost pusa in aplicare aceasta decizie, s-a spus, apasat, ca toti cei cu salarii mici vor pierde si ca vor castiga numai cei cu salarii mari. Ei bine, timpul a infirmat aceasta prezicere. Nu pierde nimeni. E drept, cei cu salarii mici castiga mai putin. Dar castiga.
S-a mai spus: vor castiga numai angajatii, nu si angajatorii. La o prima vedere, afirmatia poate fi socotita adevarata. Fiindca numai angajatilor li se calculeaza cota de 16 la suta. Angajatorii continua sa plateasca, la nivelul intregului fond de salariu, contributii sociale mari.
Intre care o cota de 22 la suta pentru fondul de pensii, alta de 7 la suta pentru ajutorul de sanatate si inca 3 la suta pentru ajutorul de somaj. Plus contributiile sociale datorate de angajati.
E drept asa? Nu stiu daca e drept sau nu. Dar e in spiritul logicii economice. Daca si contributiile sociale platite de angajator ar fi fost reduse, atunci chiar ne-am fi aflat in fata a doua mari pericole: un derapaj bugetar si o explozie inflationista.
Dar angajatorii au un dublu avantaj. Mai intai sunt incurajati sa faca profit. Pentru ca impozitul pe profit a fost si el redus de la 25 la suta la numai 16 la suta. Apoi, salariatii primesc sporuri de venituri ce sunt suportate de stat – prin reducerea impozitelor –, si nu de companii. Ceea ce inseamna ca, intr-adevar, nimeni nu pierde, toti castiga.
Adoptarea prin ordonanta de urgenta a cotei unice de impozitare a marcat trecerea la un nou sistem de fiscalitate. De la 1 ianuarie 2005. Fapt salutar. Caci sistemul nostru fiscal, in scara, cu multe trepte de impozitare, era greoi si complicat. Simplificarea lui nu mai putea intarzia. E
