Obsesia incertitudinii

de Norman Manea, Editura Polirom

Obsesia incertitudinii este ca o trimitere spre o viziune a lumii axată pe interogaţie, ca o exigenţă de a chestiona lucrurile considerate drept sigure, invulnerabile sau incoruptibile, scoţând la iveală fragilitatea ori efemeritatea sau zădărnicia lor. O înţeleg ca un efort de a refuza clişeul, de a denunţa stereotipia, gândirea leneşă, hrănită de mituri şi prejudecăţi, atât în discursul cotidian, cât şi în discursul înţelepţilor (care când o fac boacănă sunt mult mai periculoşi decât oamenii de rând). Şi, cu toate acestea, sintagma menţionată transmite o ambiguitate care tulbură imaginea scriitorului. El trăieşte, desigur, printre şi cu incertitudini, ca toată lumea. În acelaşi timp însă, ca toţi marii intelectuali pe care-i admirăm şi pe care îi explorăm cu speranţa de a vedea, cu ajutorul lor, mai adânc şi mai departe, Norman Manea este posesorul unor certitudini trainice. Agnostic în chestiunile religioase, el nu e deloc agnostic în cele laice şi cetăţeneşti, când e vorba de democraţie, libertate, pluralism, respectul minorităţilor, combaterea extremismelor de dreapta, ca şi de stânga, obiectivele educării tinerilor, moralitatea scrisului, idealul unei vieţi rezonabile. Atât prin ceea ce refuză, cât şi prin ceea ce afirmă, Manea este nu numai un romancier apreciat şi un eseist remarcabil, ci şi una dintre vocile autorizate ale culturii euro-atlantice de azi, un spirit de autentică alonjă intelectuală şi anvergură moral-filozofică.

Norman Manea (n. 1936) este unul dintre cei mai apreciaţi prozatori şi eseişti români, profesor de literatură europeană şi „writer in residence“ la Bard College, New York. De la debutul din 1966 şi până în 1986, când a plecat din ţară, a publicat zece volume, fiind distins cu Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1979) şi Premiul Uniunii Scriitorilor