Până la 11 octombrie, la Muzeul Ludwig din Budapesta, va sta sub lupă viaţa aproape neverosimilă a lui Robert Capa, unul dintre cei care au dat tonul fotografiei de război. Mereu cu o ţigară în colţul gurii, Capa a traversat, în mai puţin de 20 de ani, cinci războaie. Retrospectiva de la Ludwig merge dincolo de instantaneele de front, trăgând cu ochiul în „laboratorul” biografiei sale. „Dacă o fotografie nu ţi-a ieşit bine înseamnă că nu ai fost suficient de aproape,” susţinea singurul martor care a înregistrat prin obiectivul foto Debarcarea din Normandia.
După principiul zis şi făcut, Robert Capa a forţat pe cât posibil limitele apropierii, construindu-şi cu o energie à la kamikaze un impresionant portofoliu în care imaginile de război merg mână în mână cu anchetele sociale şi cu portretele din marea familie a intelectualilor cu aplecări stângiste de la jumătatea secolului trecut.
De altfel, Capa a şi sfârşit căzând în capcana propriei devize, fiind ucis de o mină antipersonal în timpul Războiului din Indochina, la doar 41 de ani. Scene de pe fronturile celui de-al Doilea Război Mondial, din care te privesc soldaţi surprinşi în ultima clipă de viaţă, decupaje din Războiul Civil al Spaniei sau instantanee cotidiene din Uniunea Sovietică postbelică alternează cu imagini din intimitatea unor personaje ca Picasso, Hemingway sau Steinbeck.
Cel de-al doilea etaj al Muzeului de Artă Contemporană Ludwig din Budapesta este rezervat, începând cu luna iulie, celui care a pus bazele foto-jurnalismului de război şi, deloc de neglijat pentru practicile artistice de astăzi, celui care a reuşit să creeze o reţea eficientă de fotografi freelanceri.
După un tur prin încăperile tapetate alb-negru cu ceea ce ar părea un portret-robot al războiului, curatorii expoziţiei au pregătit un „plonjeu” în biografia numai bună pentru un sc
