Cea mai veche şi mai complexă arhivă media din România pare să fi văzut luminiţa de la capătul tunelului: procesul de digitizare, ce urmează să fie demarat la începutul anului viitor. Până să iasă la limanul electronic, vor mai trece încă cel puţin 15 ani. Vreo patru kilometri de documente, printre care multe manuscrise unice, şi sute de mii de înregistrări păstrate zeci de ani în condiţii nici pe departe adecvate urmează să fie transpuse în format electronic. Click aici pentru o GALERIE FOTO din arhivele Radiodifuziunii Române
Un tur al Societăţii Române de Radiodifuziune seamănă foarte mult cu o călătorie la bordul unei maşini a timpului. Clădirea de pe strada General Berthelot păstrează multe dintre semnele lăsate de numeroasele valuri politice, culturale şi nu în ultimul rând tehnologice care au modelat profilul actual al Radio România.
Mergând pe culoarele întortocheate, poţi nimeri oricând fie pe holuri cu studiouri puse la punct cu toate tehno-găselniţele lui 2009, fie în adevărate capsule temporale, desprinse parcă dintr-un documentar despre anii ’60, ori în subsoluri labirintice, unde lămpile vechi de la uşile studiourilor anunţă „Tăcere“. Cu alte cuvinte, întreagă Societatea Română de Radiodifuziune seamănă mai degrabă cu un muzeu despre transformările prin care a trecut în cei 81 de ani de existenţă.
Acrobaţii prin depozite
O reţea complicată de încăperi aflate la diferite niveluri, unele mici şi neîncăpătoare, ca nişte debarale folosite judicios, altele spaţioase dar tixite cu intimidante rafturi pline ochi de discuri, benzi şi dosare, adăpostesc o parte din arhiva ajunsă astăzi la o venerabilă vârstă cuprinsă între 80 şi 60 de ani.
Pentru ochiul neavizatului, munţii de hârtie şi bandă magnetică sunt, la prima vedere, un car cu fân în care acul este, după cum bine ştim, imposibil d
