Stenturile au împlinit un vis frumos al medicinei, ce părea aproape inaccesibil: de a repara uşor, rapid, fără riscuri majore pentru bolnav aceste structuri esenţiale, dar atât de fragile, care sunt vasele de sânge, acţionând indirect, de la distanţă, crescând astfel speranţa de viaţă şi calitatea acesteia. Bolile cardiovasculare, stigmatul omului contemporan, şi-au găsit prin stent o spectaculoasă rezolvare. Dar practic fiecare organ al corpului uman beneficiază de această tehnică. Poate că nicăieri în medicină lucrurile nu au evoluat atât de rapid de la inovaţie la folosirea uzuală. Poate nicăieri în medicină nu s-a impus colaborarea atâtor discipline de vârf, talentul medicului chirurg, aplicaţiile tehnologiei computerizate, cercetările în domeniul chimiei pentru descoperirea de materiale din ce în ce mai performante, mai adaptate particularităţilor noastre biologice. Poate că nicăieri în medicină studiile farmacologice nu au contribuit atât de mult în intervenţii procedurale aşa cum se întâmplă în repararea venelor cu ajutorul stentului.
ANGIOPLASTIA
Stenturile arteriale pot fi plasate pe arterele coronare, pe arterele periferice ale membrelor, pe artera renală, pe aortă sau pe artera carotidă. Ele se poziţionează printr-un procedeu numit angioplastie.
Angioplastia coronariană se practică din 1977. Ea constă în introducerea unui cateter (un tub flexibil) de la nivelul unei artere periferice, de obicei de la coapsă, care este ghidat până la nivelul cordului. Cu ajutorul unei substanţe de contrast se vizualizează starea inimii şi a vaselor şi se depistează eventualele blocaje pe arterele coronare (care irigă cordul) produse de placa aterosclerotică. La capătul cateterului se găseşte un balon care, odată introdus în zona îngustată, este deschis, lărgind astfel calibrul arterial, după care este retras.
S-a constatat însă că ac