Weekendul ăsta am fost la curve. Însoţit de o jurnalistă olandeză, care venise în documentare pentru un material despre prostituţia cu minori în România. Înarmat cu un jeep închiriat, o cameră ascunsă, un ghiul de aur asezonat cu o brăţară masivă de argint şi o pereche de ochelari de soare care să mă protejeze de luciul nocturn, sclipitor al străzilor cu fete, am pornit la vânatoarea de minore şi minori.
De ceva vreme călăuzesc jurnalişti străini prin patria noastră mândră şi exotică. Cei mai mulţi vor intrări în comunităţi de romi. Sunt foarte înnebuniţi şi după ieşiri, după ce şi-au terminat materialul. Lucruri pe care le livrez negreşit, cu condiţia să vibrez şi eu la subiect. Din când în când, însă, primesc şi cereri mai curioase.
Brieful de acoperire era pe cât de simplu, pe atât de bolnav. Eu căutam pentru această doamnă şi sotul ei, care urma să ajungă în ţară peste două zile, 6 fete sau băieţi sub 14 ani pentru 3 sesiuni de sex în grup. Nu mă aşteptam să-i găsesc în stradă, scopul era să găsesc pe cineva care putea să promită că face rost. Mi-am petrecut ziua sunând la vreo 15 saloane de masaj, cea mai apropiată variantă românească pentru prostituţia legală. Evident că la telefon toate fetele au peste 18 ani, motiv pentru care am aranjat câteva întâlniri. Am fost uimit de corporatizarea procesului de a-ţi rezerva o duduie prin telefon. Discuţiile sunt atât de sterile, atât de naturale, încât simţi că iti cumperi şosete de la un magazin online. Am abandonat uşor gândul că aş putea găsi copii folosiţi la prostituţie în saloanele „legale”. N-ar risca bunătate de business care merge uns şi fără exploatare de minori. Aşa că am început să mă plimb cu taxiul. Am făcut vreo 10-12 curse, timp în care am tras de limbă toţi teximetristii, aceste oracole pe patru roţi ale Bucureştiului. Toţi mă îndrumau către locurile clasice: Mătăsari, Gara de Nord, Foişoru
