O femeie pare să aibă totul ca să fie fericită: s-a căsătorit din dragoste, şi-a urmat bărbatul într-o insulă, convinsă de el că în câţiva ani se vor întoarce în Anglia bogaţi. George este un englez cuceritor şi sclipitor de inteligent, Sabine este franţuzoaică, frumoasă, cu acele două atribute inimitabile - şarm şi şic. Ei sunt personajele romanului semnat de Monique Roffrey - "Femeia albă pe bicicleta verde", urmăriţi de la sosirea în Trinidad, la jumătatea anilor '50, cu planul unei şederi de trei ani.
Vieţile celor doi par să ofere un model al succesului: George lucrează pentru o companie până când câştigul îl face tot mai dornic să posede pământ pe insula-paradis, să-şi facă o casă pe măsura averii. Sabine intră în legenda insulei, cu plimbările pe bicicleta ei verde ce îi dau posibilitatea să cunoască altfel ţara în care au venit, îşi creşte copiii, ia parte la viaţa coloniei.
Dar treptat cei doi se înstrăinează unul de celălalt: George Harwood se îndrăgosteşte de insula-paradis, el visează de la început să se stabilească aici definitiv, însă îşi ascunde intenţiile prin tot felul de strategii. Sabine, în schimb, nu este prizoniera unui vis ce se vrea împlinit cu orice preţ, ea chiar iese din cercul coloniei engleze ce semăna cu o buclă de sticlă, izolată şi protejată de viaţa celor din insulă.
Astfel Sabine ajunge să descopere sărăcia locuitorilor insulei şi lupta politică începută de Eric Williams pentru independenţa insulei. Asistă la mitinguri incendiare, înţelege şi că se naşte puterea celor de culoare, intuieşte că se apropie de sfârşit zilele dominaţiei britanice şi puterea albilor. Dar Sabine începe să-i scrie scrisori lui Eric Williams, ele formează un fel de jurnal al vieţii ei în Trinidad. Scrisori pe care nu i le trimite niciodată.
Scrisorile netrimise ajung sub ochii soţului ei când amândoi sunt bătrâni, înstrăinaţi unul de
