Intre noi, cu noi era mai intotdeauna un ofiter de securitate, unul Emil, care ne spusese ca lucreaza la bruiaj (bruia "Europa libera", "Vocea Americii"...), nu la filaj, deci n-avem de ce sa ne pazim de el. Nu stiu cine si cum il adusese in grup, dupa cum nu pricepeam de ce grupul il accepta. V-am mai marturisit ca, de la o vreme, citesc carti detectiviste (de fapt, am facut-o dintotdeauna) si urmaresc tot felul de emisiuni in care se reconstituie - sau se previn - atacuri teroriste, crime, furturi de amploare. V-am prevenit ca e posibil sa scriu un roman politist, ceea ce nu inseamna ca am s-o si fac. Imi lipseste experienta in domeniu, n-am avut niciodata contacte cu vreun securist mai de doamne-ajuta, nu m-a luat nimeni in seama ca pe un potential informator. Chiar, ma simt frustrat: adica de ce unii dintre colegii mei de la Radio sau de la „Cronica" au fost racolati, iar eu sa nu beneficiez macar de o tatonare, acolo?! Nu prezentam incredere? Nu ma considerau capabil sa-mi torn colegii si prietenii, poate si rudele, in secret, mentinind, in acelasi timp, o joviala solidaritate cu ei?! Dar, nu ma indoiesc ca am fost pictatsi eu acolo unde trebuie si, daca nu-mi cer dosarul, este intrucit n-as vrea sa traiesc vreo drama. Nu mai sint in stare de asa ceva. Ca n-am experienta detectivista, cel mai bine se vede din romanul epistolar Dubla cetatenie, unde am introdus citeva scene cu informatori, turnatori, ofiteri de securitate. Astia, daca m-au citit, cred ca au ris si cu... spatele... Si cind te gindesti c-am avut posibilitatea, daca nu sa ma documentez, cel putin sa-i... documentez pe cei in drept. Prin anii '70-'80, frecventam, impreuna cu o elita de scriitori si artisti (va dau doar trei nume edificatoare: Vasile Spatarelu, Mihai Ursachi, Horia Zilieru) anumite lacasuri iesene de cultura bahica, indeosebi „Bolta rece" si „Iasul". Grupul era animat, coagulat si spo