Așa îl alintau prietenii și cei apropiați peErnest Hemingway, Papa Hem – o figură legendară a istoriei literaturii americane. S-au împlinit anul acesta 50 de ani de la moartea lui. A fost o figură de prim rang a vieții literare din prima jumătate a secolului trecut. Un mare prozator, dublat de o mare sensibilitate. Nimic din ce a fost omenesc nu i-a fost străin. Deseori, cuvintele nu pot acoperi viața unui om, tot ce a fost în sufletul lui dincolo de gesturile exterioare – realizări profesionale, artistice, viață de familie, viață privată, succese sau eșecuri, ambiții, patimi sau vise, declarații publice sau de jurnal intim. Jurnalul lui Papa Hem a fost viața lui. Excesivă. Fără pauze. Așa cum s-a arătat lumii din jur, celor din preajma lui sau mai de departe: o femeie care l-a iubit la Paris sau un academician suedez care l-a apreciat la Stockholm. Nu e același lucru, dar toate astea se adună și pot da conturul exterior al unui om. Restul nu mai este la vedere. Papa Hem a trăit în Statele Unite, unde a practicat jurnalismul, nu doar ca să-și facă mîna de prozator. A trăit și în Europa, pe timp de pace, la Paris sau prin Italia și Spania mult iubită. Unde a avut iubite și copii, a început să scrie proză vîrtos la îndemnurile lui Gertrude Stein, mama așa-numitei lost generation. Protagoniștii acestei generații s-au salvat doar prin scris și nu prin cariere administrative oficiale. Oameni precum Paderewski și Sedar Senghor au ajuns chiar președinți. Hemingway a trăit în Europa pe timp de război, atît în Primul Război Mondial, pe frontul din Italia, de unde s-a ales cu niscaiva răni și o decorație, pe frontul Războiului Civil din Spania, de unde s-a ales cu răni și mai multe, dar cea mai mare decorație a fost că a scăpat cu viață. În Al Doilea Război Mondial nu s-a mai lăsat sedus de prea mult elan eroic și pescuia de zor pe lîngă țărmurile Cubei, cumva bine or