Nişte vremuri aiurea, în care nu mă mai interesează mare lucru din afara clopotului meu de sticlă. Doar accidental, am vrut să văd ce mai e prin sport, şi am ajuns la ediţia electronică a singurului cotidian de sport autohton care mai apare pe hîrtie. N-am apucat să citesc despre minunaţiile baghetei lui Daum, că ochii mi-au picat spre un titlu al lui Tolontan; şi la o poză.

O ştiu pe Simona Catrina de peste 30 de ani, de prin ’84. Eram la acelaşi liceu din Buzău, la Eminescu, e