In Romania de astazi exista un singur consens: cei admirati si invidiati sint cei cu bani si cu acces - consumul ostentativ si prezenta in media. Nu esti la TV, nu existi, nu stii sa faci bani, esti dispretuit. Ce gelozie poate stirni consecventa intr-o idee etica, dar paguboasa? Ce satisfactie sa-ti extragi din competenta morala, cine o mai pretuieste? Intr-o noapte de nesomn si luciditate nedorita am descoperit ca unele cuvinte au iesit din uz sau si-au pierdut forta de semnificare, au ajuns pe centura limbii uzuale, nu mai sint folosite decit accidental. Au fost deposedate de puterea de canon, nu mai au cautare, s-au galbejit de izolare. Un caz dramatic mi se pare a fi cel al cuvintului reputatie. Nu l-am mai intilnit de mult, nu mai are ce denumi, o jena (poate decenta, dar nu cred) a celor ce traiesc din minuirea cuvintelor ii determina sa nu-l mai utilizeze. E anacronic, uzat, golit de sens, nu are un corespondent in realitate; s-a ratacit undeva in hatisul limbii, a gresit directia. Nu ca n-ar mai fi persoane cu reputatie, dar acestea sint atit de rare si de sterse incit nu impresioneaza pe nimeni aceasta calitate a lor. Au aparut alte cuvinte care descriu aprecierea inalta pentru reusita sau admiratia natinga a publicului (a unor publicuri, mai exact) - notorietate, vizibilitate, chiar si competenta, valoare - dar cuvintul reputatie este ocolit cu grija. A cazut in desuetudine, a devenit marginal; un sarantoc pe cale de falimentare, adesea un paria. Ce au in plus cuvintele insiruite mai sus de au devenit favorite sau ce lipseste cuvintului reputatie? Chiar la o privire superficiala se poate observa ca ceea ce se apreciaza astazi este competenta (capacitatea de a reusi la proba practica a vietii, dotarea pentru articularea la context, experienta sociala, capacitatea de a aplica in viata cele stiute, perseverenta de a te informa continuu si stiinta de a te deba