Mi se pare limpede ca avem aici un exces de zel, o depasire de atributii chiar. Lectura Constitutiei este facuta literal, ca de un repetent. O melancolie grea pluteste peste Romania ultimelor zile, dupa lovitura de stat a Curtii Constitutionale, in chestiunea CNSAS. Furie, neputinta, planuri urgente de expatriere. Lipsa de aer. Lehamite. Este prima data cind o institutie in integralitatea sa este declarata in afara legii. Toata lumea isi da seama, insa, ca nu este vorba de o simpla institutie, ci de un proces, in speta este vorba de felul in care ne raportam la trecutul comunist. Mai este el problematic? Mai poate exista justitie pentru victime? Mai conteaza acesta in vreun fel in cultura politica a post-comunismului plutocratic, tot mai agresiv dominanta? Nu am competenta teoretica sa discut sentinta, as dori totusi sa fac unele observatii de bun simt in legatura cu argumentatia Curtii in chestiunea data. Astfel , argumentarul Curtii gaseste legii patru abateri de la litera Constitutiei: 1. Incalcarea dreptului la aparare, intrucit persoana acuzata nu este asistata de un avocat; aparent justa, aceasta este falsa in fondul ei, pentru ca ignora faptul ca institutia, sau mai bine spus Colegiul, care da verdicte nu este o institutie cu caracter juridic; verdictele avind de fapt mai mult un caracter administrativ si moral; admit ca aici este o problema, minora, insa, si care poate fi rezolvata facil, prin schimbarea regulamentului de functionare al CNSAS. 2. Faptul ca acelasi organ face si cercetarile si da sentintele; aceasta este pur si simplu o interpretare abuziva; CNSAS nu da verdicte cu valoarea juridica propriu-zisa; cine respinge judecatile Colegiului are la dispozitie justitia ordinara. Functia sa este mai ales morala. 3. Verificarea dosarelor Securitatii poate aduce prejudicii demnitatii unor persoane, mai ales prin faptul ca se instituie automat o forma de cul