La Gheorgheni, un orășel harghitean de nici 20.000 de locuitori, faimos mai degrabă prin proximitatea cu polul frigului din România (localitatea Joseni), există un teatru care organizează, alternativ (fiecare, o dată la doi ani), două festivaluri cu profil unic în țară: Colocviul Teatrelor Minorităților Naționale, singurul care adună spectacole de pe toate (dar toate!) scenele unde se joacă în altă limbă decît româna, și dance.movement.theater – o întîlnire dedicată artei coregrafice, de la dans contemporan la teatru-dans.
De ce are acest festival „de dans“ un concept singular? Simplu – prin acea ultimă componentă, teatrul-dans, un gen puțin practicat în ultimele decenii în teatrul/ dansul „românesc“, dar pentru care există o tradiție, acum revigorată, în zona artistică de limbă maghiară. Ceea ce la prima vedere e o combinație stil talmeș-balmeș – cu creații de dans contemporan experimental (Eduard Gabia, Mihaela Dancs, Mădălina Dan, Carmen Coțofană, Mihai Mihalcea, pe lîngă Florin Fieroiu și Vava Ștefănescu, au fost invitați ai festivalului; tot ceea ce înseamnă dansul conceptual românesc din ultima vreme a venit la Gheorgheni) și producții în spiritul dansului-ca-mișcare venite din Ungaria, teatru-dans venind de la teatrele de limbă maghiară și spectacole-fetiș ale unor nume cît se poate de mainstream (ca Yvette Bózsik sau Josef Nadj) – reprezintă, în esență, o strategie pe termen lung de „schimb de experiență“, de întrepătrundere într-un dialog de pe poziții egale a narativității teatrului cu dansul-concept și dansul-ca-mișcare. Pe teritorii diferite, fiecare dintre acestea își are propriul – să-i zicem – monopol; singurul lor loc de întîlnire în România era la Gheorgheni. Într-un teatru care se numește Figura – iar deschiderea către zone experimentale face parte, practic, din substanța nașterii acestei instituții (înființate inițial ca „tea
