Andy Warhol, inventator si imagine iconica a culturii pop, era un individ timid si asexuat. Nu era un mizantrop. La un moment dat a afirmat: "Imi plac oamenii, dar ar fi mult mai usor sa te doara undeva de ei. Nu vreau o apropiere prea mare. Si, de fapt, nu cred in dragoste". Warhol era suprafata vie de proiectii pentru nostalgiile unei generatii intregi, care voia sa lase in urma viata burghez-descurajanta, care aspira catre forme de viata alternative si experimentale, incluzind eliberarea sexuala, o generatie care tinjea la independenta fata de conventiile sociale si, mai presus de toate, la glorie. Warhol este considerat poate nu doar cel mai mare artist de dupa 1945, ci si inventatorul unui cosmos complet nou, cultura pop - cu al sau cult al starurilor, intemeiat pe o viata agitata, pe o incarcare cu libido si pe afecte. Insa in vreme ce moderna cultura pop producea si devora staruri si stiluri de viata in toate domeniile - muzica, arta, film, moda -, in cicluri care se succedau cu tot mai multa rapiditate unul altuia, Warhol a ramas pina astazi un profet pop care nu s-a consumat. Warhol vs Dylan Andy Warhol si suita sa de criminali marunti, transvestiti, dependenti de droguri, terchea-berchea si indivizi cu talente disfunctionale constituiau o versiune devianta a undergroundului psihedelic, o generatie anti-love. Renumita Factory1 a lui Warhol era celula de baza a culturii pop moderne - o combinatie de menaj comun, criminali marunti, azil pentru cei fara adapost, atelier pentru artisti, club swinger, studio de film si cantina comunala pentru saraci, o societate la nivel micro a inadaptatilor si a indivizilor excedentari, a dandy-ilor si a celor avizi de glorie, a dependentilor de droguri si a tinerelor talente. In Factory hippiotii erau dispretuiti. Rivalitatea lui Warhol cu Bob Dylan, cealalta figura dominanta a scenei acelor vremuri, este emblematica. Ambii co