Starea psihică, dar şi funcţionarea organelor interne sunt influenţate de hormonii sintetizaţi în organism. Aceştia controlează impulsurile şi emoţiile fundamentale precum atracţia sexuală, agresivitatea sau frica, stimulează creşterea şi contribuie la formarea identităţii sexuale.
Tot mai multe studii sugerează că viaţa ne este guvernată de hormoni şi că stimulii din lumea exterioară declanşează secreţii hormonale care ne fac să acţionăm la impuls, fără ca raţiunea să fie în vreun fel implicată.
Potrivit specialiştilor, glanda care coordonează secreţia de hormoni din organism este hipofiza. Fără hormonii sintetizaţi de hipofiză, alte glande precum tiroida, glandele suprarenale, ovarele şi testiculele nu se pot dezvolta şi nici nu pot funcţiona normal.
Odată secretaţi, hormonii intră în sânge şi se îndreaptă spre organele interne cărora le stimulează activitatea sau cărora, din contră, le inhibă funcţiile. Fiindcă schimbă ritmul de funcţionare a organelor, hormonii sunt vinovaţi, de exemplu, de faptul că emoţiile resimţite în mod repetat cu intensitate nu produc doar suferinţă psihologică, ci ajung să determine şi suferinţe organice.
Un amestec chimic de hormoni se află la baza iubirii, iar marile pasiuni sunt determinate de combinaţia a cel puţin şapte hormoni: estrogenul, testosteronul, adrenalina, dopamina, serotonina, oxitocina şi vasopresina. Aceştia acţionează în etape asupra creierului pe măsură ce stările noaste evoluează de la dorinţă şi atracţie către dragoste.
Condiţionează fidelitatea
Într-o primă etapă acţionează hormonii sexuali, estrogenul şi testosteronul, care stimulează la rândul lor producţia de adrenalină şi-i determină pe îndrăgostiţi să aibă primele reacţii care le trădează interesul faţă de persoanele de sex opus. Mai exact, determină accelerarea pulsului, dilatarea pupilelor, provoacă uscăciunea gurii ş
