Sabin Răduţiu îmbină utilul - meseria de impegat de mişcare, cu plăcutul - pasiunea pentru muzică, istorie şi sport. Sarcastic, spontan, înzestrat cu un fin simţ al umorului, afirmă că a ajuns impiegat de mişcare din greşeală.

Data naşterii:14 iunie 1967, Târgu Mureş

Educaţie: Şcoala postliceală de impiegaţi de mişcare din Braşov

Starea civilă: căsătorit, o fată de 10 ani

„Am vrut să merg ajutor de mecanic pe locomotivă, dar s-a ocupat postul cu două zile înainte şi mi s-a oferit varianta de a mă specializa în profesia de impiegat de mişcare. Acum nu-mi pare rău, pot să spun că îmi place mai mult decât cea de mecanic“, spune bărbatul.

A adunat două decenii în această meserie şi are senzaţia că îi aparţine, îl reprezintă, îi vine ca o mănuşă. „Momentul în care am fost autorizat ca impiegat de mişcare, a fost pentru mine cea mai mare satisfacţie profesională“, afirmă cu sinceritate.

A lucrat în staţiile CFR din Avrig, Racoviţa Porumbacu, Arpaş (judeţul Sibiu), Ucea şi Podul Olt (judeţul Braşov). Din anul 2003 s-a încadrat la o puternică firmă de prelucrarea lemnului din Sebeş unde dirijează mersul tuturor garniturilor de tren din incinta societăţii.

„Un impiegat de mişcare trebuie să fie ca un cronometru“

„Un impiegat de mişcare trebuie, în primul rând, să aibă nervi de oţel şi să-şi cunoască oamenii de aşa natură încât să fie la curent în permanenţă unde sunt, ce fac, de ce sunt capabili. Un impiegat de mişcare trebuie să fie ca un cronometru, pentru că numai astfel se pot rezolva optim problemele. Sigur, trebuie să se şi priceapă la latura aceasta de programare a trenurilor şi de manevră pe sortimente de vagoane, pe fronturi de lucru“, explică Sabin Răduţiu.

Ne-a spus că în cei 20 de ani nu a asistat la nici un accident feroviar, dar că în această meserie intervin permanent probleme, întrucât apar mereu lu