Motto: „Nu vă supăraţi, ce se vinde aici?“ „Cărţi.“ „Daţi mai puţine, să prindem şi noi!“ (Dialog la coadă, 1988) Dacă există cărţi monumentale, atunci Gerald Martin chiar ne-a oferit una: „Gabriel Garcia Márquez. O viaţă“ (Editura Litera Internaţional, 2009). Biograful britanic a muncit mai bine de 15 ani, a intervievat peste 300 de persoane, printre care liderul cubanez Fidel Castro, fostul prim-ministru spaniol Felipe Gonzáles, patru preşedinţi ai Columbiei, scriitori precum Mario Vargas Llosa, Carlos Fuentes, Álvaro Mutis sau Tomás Eloy Martinez.
A scotocit bibliotecile şi colecţiile de ziare. A studiat corespondenţa lui Garcia Márquez – cea la care a avut acces -, aşa cum şi titanul columbian procedase cu miile de scrisori expediate sau primite de Simon Bolivar, când s-a documentat pentru romanul „Generalul în labirintul său“. Gerald Martin i-a descusut până la exasperare pe eroul cărţii sale şi pe cei apropiaţi acestuia – soţia, cei doi fii, mama, fraţii, surorile, rudele şi prietenii. Rezultatul este colosal: 2.000 de pagini seducătoare, comprimate în 600 de pagini pentru ediţia de masă, tradusă şi în româneşte.
Cu o meticulozitate de care doar un biograf britanic ar fi în stare, Gerald Martin urmăreşte toate etapele vieţii unui octogenar fabulos. Ba mai mult, el reconstituie complicatele trasee genetice care au dus la naşterea lui „Gabito“, la 6 martie 1927, în cătunul bananier Aracataca. Dificultatea survine din nenumăratele legături nelegitime şi de la numeroşii copii din flori prin care înaintaşii scriitorului– mai ales tatăl, bunicul matern şi cel patern - şi-au marcat trecerea prin localităţile caraibiene ale Columbiei.
Cartea lui Gerald Martin nu e o odă închinată lui Gabriel Garcia Márquez, căci autorul – deşi fascinat de marele povestitor columbian – reuşeşte performanţa de a nu ocoli momentele neplăcute ale v
