Zicerile vulgare atribuie zilei de marți semnificația pagubei. Babele înrobite de superstiții îngrămădesc toate ceasurile rele, trei la număr, în această nevinovată zi a săptămânii. Treaba lor. A babelor. Pe mine nu m-au persecutat nicând ritualurile ferelii de necuratul. N-am scuipat niciodată în sân, am privit cu indiferență pisicile întunecate și n-am aruncat potcoavele de cai morți peste umăr. Am încercat să evit răul și să dau de bine după cum mi-a fost puterea. Eliberat de orice prejudecăți. Fiindcă necazurile nu-ți dau niciodată întâlnire. Apar când nu te-aștepți și, de obicei, nu se dau duse de bună voie. Ghinionul a apărut și marțea trecută, când am avut parte, doar ca martor, de niscaiva ceasuri rele. Deși revolta m-a motorizat peste măsură, tot n-am devenit pricinos. Fiindcă nici respectiva zi a săptămânii și nici babele n-au avut nici o vină. Doar întâmplarea și prostia omenească au ordonat astfel lucrurile.

Dumitru Dragomir, șperțarul de la LPF, a dat în gropi tocmai marți. La obișnuita lui conferință de presă. Dar, după cum spuneam, marțea n-are nici o vină. Nici n-are cum. Fiindcă Dragomir vomită același discurs grețos în orice zi a săptămânii, ori de câte ori își inventează merite prin care încearcă să-și mascheze existența blatistă în fotbal. Impostura n-are leac la acest individ. Mai ales atunci când ea alimentează și o lăcomie peste măsură. Dragomir se vrea înmormântat la ligă încă din timpul vieții. De aceea sapă adânc, prin propagandă jegoasă, pentru un nou mandat. Iar minciunile lui ating culmi delirante deoarce, de această dată, are un contracandidat. Pe Gino Iorgulescu. Nu știu cât de bun ar putea fi Gino Iorgulescu dacă va reuși să devină președinte al LPF. Dar știu precis că nu va reuși să fie mai rău decât Dragomir. Nici chiar dacă și-ar propune acest lucru, Iorgulescu n-ar fi capabil să realizeze dărâmările lui Dragomir. De acee