"Depun marturie-n genunchi despre acestea cuvinte pentru nici o ureche ridic" NICHITA STANESCU Am privit cu prudenta incidentul petrecut la manastirea Tanacu fiindca era vorba de ceva care ma depasea si in fata caruia trebuie sa ma retrag. In fond, ce s-a intamplat acolo? O simpla crima? Doar atat? Sau atat de mult? Vedem crime toata ziua la televizor sau citim despre ele in ziare, crima a ajuns alimentul nostru cotidian care aglomereza rubrica neagra a publicatiilor. De ce atunci in acest caz valul indignarii a crescut? In general, omul contemporan, neglijent si prefacut, intra in alerta in fata a ceea ce ii scapa de sub control. Sa schimbam putin termenii problemei. Sa ne inchipuim ca monahia Irina, bolnava de schizofrenie, nu ajungea la manastire, ci intr-o clinica psihiatrica. Acolo era inchisa in sectorul celor violenti. Tratamentul ce i s-ar fi aplicat bazat pe sedative puternice ar fi putut s-o distruga. Cate cazuri de acest fel nu am intalnit cand bolnavi psihici, in loc sa fie vindecati, dati pe mana psihiatrilor se imbolnavesc mai rau si pana la urma chiar mor? Am uitat de "Zbor deasupra unui cuib de cuci"? De miss Ratchett? Am uitat de cliniciile de psihiatrie in care disidentii erau internati pentru a fi anihilati? Daca maicuta Irina ar fi avut parte de o asemenea soarta, cazul ei ar fi fost usor trecut cu vederea. Atentia noastra a fost excitata fiindca in discutie a aparut biserica si, evident, cuvantul Domnului. Maicuta a fost rastignita si infometata. Cu alte cuvinte, nu moartea ca atare ne-a impresionat ci procedeele prin care aceasta a fost savarsita. Referirea la Evul Mediu a fost frecventa. Daca nu ma insel, cineva a amintit chiar Inchizitia. Sa ne intoarcem acum la boala, boala psihica. Ce este aceasta? O pedeapsa? O ispasire? Omul care se imbolnaveste este astfel pedepsit, pus sa ispaseasca pacate ale sale sau ale parintilor? Din clipa in c