În aproape 8 ani în care a fost plasat în fruntea statului, Traian Băsescu a avut tot timpul din lume, dar şi tot interesul, de a se pregăti minuţios pentru război. Pentru un război mai întâi cu opozanţii săi politici, care de două ori au reuşit să construiască o majoritate şi să-l suspende din funcţie. Şi, în final, un război cu poporul roman, care l-a demis politic. Şi, mai ales după experienţa primei suspendări, Traian Băsescu s-a pregătit, în mod minuţios, pentru a face faţă celei de-a doua încercări. Care era previzibilă. Cum a procedat?
Conştient fiind că majoritatea pe care ca preşedinte-jucator o deţinea
în Parlament este efemeră, el şi-a concentrat atenţia asupra altor instituţii pe care urma să le utilizeze la nevoie. În plan intern şi în plan extern. Şi, timp de 8 ani, dar mai ales de la ultima suspendare până în prezent, nu a făcut altceva decât să creeze un întreg lanţ de dependente ale unor personaje, cu ajutorul cărora a împănat diferite instituţii.
Iată ce s-a întâmplat în plan intern.Afisând un comportament democratic în raport cu serviciile secrete, prin numirea în fruntea acestora a unor aşa-zişi reprezentanţi ai opoziţiei, Traian Băsescu şi-a instalat oamenii de încredere în eşaloanele 2, care sunt de fapt cele executive, şi în eşaloanele inferioare acestora. Serviciile secrete au fost adjudecate şi prin crearea la Cotroceni a unei unităţi, a cărei misiune aparentă era cea de a confrunta şi sintetiza informaţiile venite din diverse direcţii. O a doua linie de atac a fost preluarea sub control a Parchetului General şi, în mod special, a Direcţiei Naţionale Anticorupţie.Obiectivul a fost realizat prin plantarea în funcţie cheie a unor personaje aservite politic.În ceea ce priveşte magistratura, Băsescu s-a concentrat asupra secţiei penale a Înaltei Curţi. Unde, profitând, ca şi în celelalte situaţii, de incapacitatea opoziţiei de