Blaga nu îşi încheiase încă misiunea de ataşat de presă pe lângă Legaţia României la Varşovia, începută în noiembrie 1926, când prin înalt ordin regal, cu siguranţă urmare a activităţii sale susţinute şi apreciată ca atare de centrala Ministerului Afacerilor Străine, Suveranul României Ferdinand i-a conferit, în iunie 1927, Ordinul Steaua României în grad de Cavaler.

Cu siguranţă hotărâtoare pentru susţinerea de către Ministerul Afacerilor Străine a propunerii de a i se acorda poetului ardelean înaltul ordin au fost rapoartele trimise de Blaga centralei din Palatul Sturdza, unele ajunse şi la guvern sau pe biroul Suveranului, privind modul în care presa poloneză oglindea situaţia din România. Ziariştii polonezi o făceau nu întotdeauna exemplar, cum s-ar fi cuvenit între două ţări aliate, unii dovedind a fi chiar „infami”, dacă ar fi să folosesc epitetul şefului externelor, Ioan Mitilineu. Cuvântul a fost folosit în rezoluţia pusă de ministrul de Externe pe informarea şefului misiunii diplomatice române, Alexandru T. Iacovaky, cu privire la articolul apărut în „Dziennik Warszawski”, intitulat Ţara urâtă a unei Regine frumoase. De comun acord cu Ministerul Afacerilor Externe polonez, şocat la rându-i de insolenţa unui publicist lipsit de caracter (cf. Nicolae Mareş, Lucian Blaga diplomat la Varşovia, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti 2011, p. 108-111), s-a hotărât ca ataşatul de presă să publice nu o dezminţire, ci un protest în toată regula, am spune azi, aceasta în „Warszawianka” – un ziar cu mult mai prestigios, condus de un intelectual şi un parlamentar de largă notorietate – Z. Stronski. Şeful publicaţiei a fost cel care a şi semnat editorialul intitulat: Depăşirea măsurei. Atac împotriva României. De remarcat că în paginile respectivului ziar şi-a pus pentru prima oară semnătura şi scriitorul diplomat ardelean, Lucian Blaga. Fostul public