Câţiva basarabeni care şi-au satisfăcut serviciul militar în perioada sovietică au povestit pentru „Adevărul Moldova“ experienţa trăită într-una dintre cele mai de temut armate ale vremii. La doar 18 ani erau trimişi la mii de kilometri de casă, obligaţi să vorbească doar rusa, să suporte condiţii mizere şi să se supună fără crâcnire regulilor cazone.
Material realizat de: Anastasia Nani, Natalia Hadârcă, Virginia Dumitraş, Valentina Basiul, Domnica Negru
În perioada regimului sovietic, serviciul militar era obligatoriu pentru tinerii basarabeni, la fel ca şi pentru semenii lor din cele „15 republici-surori". Armata era considerată o „şcoală a bărbăţiei", iar cei care nu o urmau erau desconsideraţi. Moldovenii erau trimişi „să servească patriei" la mii de kilometri de casă, în toate colţurile URSS, de la Moscova până în Siberia sau Asia, dar şi în „ţările-prietene" din lagărul socialist.
Chiar şi după 20 de ani de la declararea independenţei Republicii Moldova, mulţi dintre foştii militari ai frontului roşu au nostalgia acelor vremuri şi continuă să serbeze, la 23 februarie, Ziua Armatei Sovietice. Majoritatea recunosc însă că armata la ruşi era o experienţă extrem de dură.
La paza deţinuţilor
Tudor Nani (51 de ani) a fost recrutat în 1978. Nu ştia unde va merge şi nici ce va face. Povesteşte că a urcat în tren fără să cunoască destinaţia. A coborât peste cinci zile, la 2.000 de kilometri de casa părintească de la Ulmu, raionul Ialoveni. Se pomenise în Kazan, capitala Tatarstanului, din Rusia, un oraş cu oameni „cu ochi înguşti şi mititei". „Era pentru prima oară când am văzut atât de multă lume de diferite naţionalităţi la un loc. Nu ştiam prea bine nici rusa şi nici moldoveni nu erau prea mulţi în armată", spune bărbatul. Citiţi şi:
Mărturii din temniţele iadului Mai vie este amintirea primului glonţ tras.„Eram un copil când m
