Preşedintele Traian Băsescu huiduit la Ţebea. Şi ce dacă! O merita! Este, ca atâţia alţii, doar un patriot de zile mari, a cărui dragoste de ţară se reduce la gesturile ritualice făcute la ocazii festive. A turnat apă la rădăcina Gorunului lui Horea şi se cheamă că, pătruns de sacrificiul înaintaşilor, a hrănit, plin de smerenie, vigoarea naţiei. Imaginea emblematică după trecerea domniei sale prin mulţimea mai mult prietenoasă, decât ostilă, adunată la Ţebea, la serbările dedicate lui Avram Iancu este însă alta: marele patriot glumeţ la masă cu notabilităţile, având în faţă sticle cu palincă şi un morman de cârnaţi. Astfel, conştiinţa naţională a sfârşit în farfurie, iar omul de stat în omul din popor, metamorfoză marcată simbolic prin înlocuirea sacoului şi cravatei cu cămaşa în dungi. La plecare, mirosind unde-ar mai fi rost de o baie de mulţime a declarat: „Cred că ar trebui să merg la Roşia Montană”. I-a luat-o, chiar atunci, premierul Victor Ponta înainte, aşa încât, cel puţin deocamdată, nu este loc pentru doi.

Dacă s-ar uita ce ştiri despre România circulă pe meridiane, zilele acestea, preşedintele şi primul-ministru ar găsi, mai ales, două: una despre uciderea în masă a câinilor din Bucureşti şi alta despre Roşia Montană. Prima, amplificată în lumea întreagă pe reţelele de socializare, indică România drept tărâmul cruzimii faţă de animale. Ceea ce, de altfel, şi este. A doua prezintă o societate românească divizată în privinţa mineritului la Roşia Montană, un premier confuz şi o companie anticipând despăgubiri exorbitante. Moarte, sărăcie, cianuri. Aşadar, România nu este o ţară pe care să vrei s-o vizitezi, iar cetăţenii străini pe Facebook-ul iubitorilor de animale îşi transmit s-o boicoteze turistic, efort ce nu ar trebui subestimat. Cum ar fi rezolvat patriotul Băsescu problemele? Prin metoda cea mai simplă, aflată la îndemâna oricui: ar fi u