Aşezământul românesc de la Ierusalim, Muntele Athos, Mănăstirea Vad, Moisei, Rohia, Piatra Fântânele etc. Din toate colţurile lumii, 23 de călugări şi preoţi, fii ai satului şi ai bisericii din Groşii Ţibleşului, înalţă rugăciuni pentru Maramureş. Comuna de la poalele Ţibleşului este un adevărat „Munte Athos” al Maramureşului. Credinţa moştenită din străbuni şi păstrată cu sfinţenie nu este demonstrată doar de numărul record de slujitori ai bisericii, ci şi de tradiţiile credincioşilor: de 55 de ani, locuitorii comunei dau masa tuturor pelerinilor care vin la Rohia de Adormirea Maicii Domnului – circa 10000 de credincioşi, iar din acest an, tradiţia a fost extinsă şi la Vad, mănăstire ridicată de Ştefan cel Mare şi reclădită tot de trei fii ai comunei Groşii Ţibleşului.
Bătrâna îşi aranjează năframa şi îşi face semnul crucii. Apoi citeşte, încă o dată, citatul de pe troiţa de lemn. Prima din cele 15 care transformă drumul şerpuit de pe Ţibleş în „Drumul Crucii”. De departe, Ţibleşul chiar pare un „Munte Sfânt”. Şi, nu ştiu de ce, privind bătrâna care se închină până la pământ, atingând cu podul palmei zăpada proaspătă, îţi vine să spui că morala munţilor, despre care vorbea Paler, există. Şi s-a născut aici. La Groşii Ţibleşului.
De cum îi zăreşti coama trufaşă, pari să intri sub mirajul Ţibleşului: o senzaţie care te constrânge spre reculegere şi, răpindu-ţi privirea, ţi-o ridică încet, spre cer. Poate şi datorită lui, locuitorii din Groşii Ţibleşului au fost învăţaţi de mici, din generaţie în generaţie, să privească întâi spre cer.
Aici nu vorbeşte nimeni de secularizare, de îndepărtarea de credinţă, de consumism şi alte boli moderne. În zilele de duminică şi de sărbătoare, biserica satului e plină.
Mai mult, localitatea deţine un record neoficial la numărul de preoţi şi monahi împrăştiaţi în lumea largă de viaţ
